Creative Stuff

Studiu privind prevalența violenței împotriva femeilor în țările UE

Un nou raport al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA)   ”Violenţa împotriva femeilor: în fiecare zi şi în orice loc” prezintă rezultatele celui mai cuprinzător studiu din lume realizat până în prezent cu privire la violenţa împotriva femeilor, arătând amploarea abuzurilor suferite de femei acasă, la serviciu, în public şi online. 
 
Conform studiului, cele mai multe femei care recunosc că sunt afectate de violenţă fizică şi sexuală sunt în ţări ca Finlanda, Danemarca şi Letonia.  România se află în eşantionul al doilea: 30% dintre femei spun că au fost afectate de violenţa fizică sau sexuală la un moment dat în viaţă după vârsta de 15 ani, încadrându-se în media la nivel european:
- 24% dintre femeile din România au suferit violenţă din partea partenerului
- 14% dintre femeile din România au suferit violenţă din partea unei alte persoane decât partenerul, 
Legat de experienţa de violenţă în copilărie, un procent de 24% dintre femei spun că au fost supuse la violenţă fizică sau sexuală de către un adult înainte de vârsta de 15 ani. Violenţa psihologică afectează între 30 şi 39% dintre femei. 6% dintre femei au suferit violenţă sexuală din partea partenerului sau a unei alte persoane, în 97% dintre cazurile de violenţă sexuală agresorul fiind bărbat.  
 
Dacă în medie în Europa 55% dintre femei au trăit o formă de hărţuire sexuală, în România doar 11% dintre respondente au recunoscut că au suferit hărţuire sexuală. În ce priveşte hărţuirea (stalking) adesea asociată de separarea de partener, media la nivel european este 18%, în timp ce în România 8% dintre respondente au recunoscut că ar fi fost supuse la acest tratament.
 
Studiul face pentru prima dată posibilă comparaţia între ţările UE. Dar înainte de a face aceste comparaţii trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
- rezultatele studiului sunt influenţate de diferenţele culturale care fac ca în anumite ţări să fie mai acceptabil ca femeile să vorbească altora despre experienţele lor de violenţă, chiar şi în cadrul unui chestionar;
- cu cât nivelul de egalitate de gen din societate este mai mare, cu atât tăcerea din jurul violenţei împotriva femeilor este mai redusă, întrucât femeile recunosc situaţiile de violenţă, îşi cunosc drepturile şi au încredere să abordeze în mod deschis problema violenţei fiind convinse că acest lucru nu le va pune în pericol întrucât există un sistem care le protejează.
Tot studiul arată că tocmai această încredere lipseşte femeilor din România.  77% dintre femeile din România cred ca violenţa împotriva femeilor este răspândită şi foarte răspândită. 28% dintre femei cunosc victime ale violenţei în cercul de rude şi prieteni. Cu toate acestea, doar 47% dintre femei ştiu de existenţa unei legi care protejează femeile împotriva violenţei domestice. 74% dintre femei nu cunoşteau niciun serviciu de suport specializat. Doar 17% dintre respondente au afirmat că au apelat la poliţie în urma celui mai sever incident de violenţă suferit vreodată şi doar 1% la serviciile sociale. 
Studiul FRA arată că factorii de decizie trebuie să recunoască amploarea violenţei împotriva femeilor şi să se asigure că măsurile adoptate corespund şi în practică, nu doar pe hârtie, nevoilor şi drepturilor tuturor victimelor violenţei împotriva femeilor. Organizaţiile din România cer autorităţilor:
- semnarea si ratificarea de urgenţă a Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice (Convenţia de la Istanbul) 
- alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru acţiunile de prevenire şi combatere a violenţei împotriva femeilor, pentru a asigura accesul la servicii specializate de asistenţă pentru femeile din toate zonele ţării.  Statul este responsabil să asigure prin co-finanţare şi continuitatea serviciilor deruate de ONGuri, cele mai longevive servicii din România (primele adăposturi au fost deschise în România în 1998 de către ONGuri) şi cele care concentrează cea mai profesionistă expertiză.
- poliţia, profesioniştii din domeniul sănătăţii, angajatorii şi serviciile specializate de asistenţă pentru victime trebuie să beneficieze de formare, de resurse corespunzătoare şi de competenţele necesare pentru a veni în ajutorul victimelor. Formarea trebuie să ţină cont de dimensiunea de gen a violenţei. 
 
Organizaţii semnatare şi persoane de contact:
 
Asociaţia pentru Libertate şi Egalitate de Gen - A.L.E.G.  – Camelia Proca 0722 732 767, 0753893531
Fundatia Centrul de Mediere si Securitate Comunitara – CMSC – Laura Albu 40 232 252920
Asociatia Romanian Women’s Lobby – ROWL – Dina Loghin – 40 744629561
Asociaţia Front – Tudorina Mihai 0741 731 424
CPE – Centrul Parteneriat pentru Egalitate – Irina Sorescu 0721759245
Vezi arhiva

Noutati in domeniu

...Seminar naţional pe tema violenţei sexuale

  ONG-urile fac apel la instituţiile publice să acţioneze î...

...Comunicat de presă 28.07.2014

  „Rupem tăcerea despre violența sexuală” –...

Implicare în proiecte 

 

Reţeaua pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei împotriva Femeilor

Tinerii împotriva violenţei de gen

Reţeaua "Rupem tăcerea despre violenţa sexuală"

CONNECT -  CONstruct  NEtwork  in  Counselling  for  Trauma  -  Construirea  Rețelei  de  Specialiști  în Consilierea  Traumei

 

Resurse documentare

Pentru detalii, contactaţi echipa Artemis